Acum este dragoste pura

Nu imi dau seama cum a inceput sau cand. Dar imi aduc aminte ca te-am vazut prima oara, frumoasa mea, cand ai trecut prin holul de langa si m-au trecut toti fiorii. De atunci am inceput sa fiu definit de verbul “a vrea”. Vroiam sa te cunosc. Vroiam sa stiu cum te cheama, ce cauti acolo, cum suna vocea ta, cum gandesti, cum se simte pielea ta, parul tau si ce simte sufletul tau in fiecare moment.

Vroiam sa te strang in brate atunci cand te ascultam povestindu-ti suferinta, sa te mangai linistitor, sa iti daruiesc tot timpul meu si toata intelegerea mea. Vroiam sa te iubesc cu pasiunea unui om flamand de iubire, sa te cutremur si sa te linistesc, sa te aprind si sa te sting. Sa ne topim in dragoste. Dar am reusit prea putin.

Tot ce am realizat a fost sa ma las de-a dreptul adorat si totusi pe alocuri certat, linistit si cutremurat de placere, dorinta, fiori, inteles si iubit, iertat si rasfatat, sprijinit si incurajat, incins si stins, strans pana la nebunie in brate si in pasiune, onorat si implinit cu si prin cele mai deosebite daruri ale vietii…apreciat si liber, patruns in nebunia frumosului pana la a vrea sa nu se mai termine….

Si nu s-a terminat. Asa ca astazi nu mai sunt definit de un verb, ci de tine, dragoste.

 

Comentarii Facebook
Share Button
Nu imi dau seama cum a inceput sau cand. Dar imi aduc aminte ca te-am vazut prima oara, frumoasa mea, cand ai trecut prin holul de langa si m-au trecut toti fiorii. De atunci am inceput sa fiu definit de verbul “a vrea”. Vroiam sa te cunosc. Vroiam sa stiu cum te cheama, ce cauti acolo, cum suna vocea ta, cum gandesti, cum se simte pielea ta, parul tau si ce simte sufletul tau in fiecare moment. Vroiam sa te strang in brate atunci cand te ascultam povestindu-ti suferinta, sa te mangai linistitor, sa iti daruiesc tot timpul meu si…

Votul Tau!

0

User Rating: 4.4 ( 1 votes)

Lasă un răspuns