Cate stele se vad pe cer cu ochiul liber – partea 1

Fiecare dintre noi a privit cerul (cel puţin odată în viaţă) într-o noapte senină şi s-a minunat de miriadele sclipirilor nocturne. Câţi dintre noi nu ne-am pierdut în puzderia de stele, căutând să învăţăm constelaţiile ? Câţi dintre noi nu ne-am trezit contemplând în tăcere, fascinaţi de frumuseţea bolţii cereşti, cu miliardele ei de străluciri enigmatice ?

Dar staţi. Am zis miliarde ? Oare chiar atât de multe stele se văd cu ochiul liber ?

doubles_1

În primul rând, să definim ce înseamnă o noapte senină în acest caz. Va trebui să avem în vedere 3 factori: 1. Ora la care ne uităm, 2. Faza Lunii şi 3. Poluarea luminoasă terestră.


1. Din punct de vedere astronomic, intervalul de noapte este cuprins între sfârşitul şi începutul crepuscului astronomic (la aproximativ 90 minute după şi înainte, de răsăritul Soarelui). În tot acest răstimp Soarele se află la mai bine de 18 grade sub linia orizontului, asigurându-ne un cer cât mai negru. (orele crepuscului pt. Bucureşti oct 2015)

2. Faza Lunii ar trebui să fie în jurul fazei de Lună Nouă (+/- 3 zile) sau Luna să fi apus. În nici un caz nu trebuie să avem Luna Plină, aceasta constituind un factor de poluare luminoasă naturală pe cer.

3. Locul Observaţiei trebuie şi el ales cu grijă, departe de zonele cu activitate industrială sau oraşe. De exemplu pentru noi, cei aflaţi în Bucureşti, pentru a observa în condiţii ideale, trebuie să ieşim în afara oraşului cel puţin 10-15 km, şi … chiar şi atunci cupola de lumină este deranjantă în direcţia oraşului.

luminite craciunO ultimă menţiune, pentru a număra stelele va trebui să fim într-un loc cu acces direct la linia orizontului, într-un câmp, iar condiţiile meteo să fie excelente (fără nori de nici un fel, pâclă sau ceaţă).

Acum putem începe să ne adaptăm ochiul la lumina nopţii. Se recomandă să vă lăsaţi un timp de adaptare de 2030 de minute, iar dacă este nevoie să folosiţi lumină, folosiţi lumina roşie la care ochiul se re-adaptează cel mai rapid (dilatarea pupilei este mai puţin afectată).


Ce vedem ? Trebuie precizat că toate stelele observabile cu ochiul liber se găsesc în Galaxia Noastră, la distanţe de mii de ani lumină. Planul ecuatorial al galaxiei se observă şi el pe cer sub forma unui brâu cvasi-luminos denumit Caleea Lactee.

Încă din antichitate astronomii au împărţit stelele în clase de magnitudini stelare, în funcţie de strălucirea lor aparentă aşa cum se văd ele de pe Pământ (atenţie, vorbim de o strălucire aparentă şi nu de cea reală intrinsecă).

Stelele cele mai slabe în strălucire au magnitudinea 6 şi de-abia se văd cu ochiul liber, fiind la limita vizibilităţii. Stelele mai strălucitoare au magnitudinea 1 şi sunt de 100 de ori mai strălucitoare decât stelele de magnitudinea 6, între două clase de magnitudini fiind o diferenţă de strălucire de 2,512 ori.

Privirea indirectă (cu coada ochiului) va aduce întotdeauna un plus de informaţie, datorită anatomiei ochiului uman. Astfel, veţi putea repera şi câţiva minusculi norişori cereşti, ce sunt în realitate roiuri stelare sau nebuloase; însă dintre aceste obiecte difuze doar o singură altă galaxie se poate vedea cu ochiul liber –  binecunoscuta Galaxie din Andromeda.

— continuarea mâine —

Comentarii Facebook
Share Button

Lasă un răspuns